Compania RCS – RDS a luat joi, la ora 24:00, decizia de a scoate de pe satelit programele televiziunilor Grupului INTACT. Aceasta decizie a fost luata intrucat compania nu poate accepta sa plateasca peste 7 milioane de euro pe an, suma care ar fi fost solicitata de Antena Group pentru difuzarea prin satelit a Antenei 1 si Antenei 3.

Grupul INTACT a raspuns companiei RCS-RDS aducand acuze de necunoastere a legii si de rea credinta. „Conform prevederilor art.82 alin.1 din Legea Audiovizualului si art.13 alin 3 din Decizia CAN nr. 72/2012, principiul must carry nu se aplica pentru retelele de satelit, retransmisia in acest caz facandu-se in baza unui acord comercial intre radiodifuzori si distribuitori. Compania de cablu demonstreaza astfel ca nu cunoaste Legea audiovizualului”, sustine intr-un comunicat grupul INTACT .

De asemenea, reprezentanti ai trustului media al lui Dan Voiculescu au sugerat ca eliminarea principiului „must carry” ar fi vizat in primul rand Antena 3, principalul post de Opozitie al actualei Puteri si ca nedifuzarea Antenelor ar insemna „ingrasarea” canalelor favorabile Puterii, tinand cont de faptul ca pe 11 mai incepe campania electorala.

In data de 19 aprilie, compania RCS-RDS a precizat, printr-un comunicat de presa, ca cele doua posturi au fost declarate in mod repetat ca fiind libere la retransmisie, potrivit principiului „must-carry” din legislatia audiovizualului, chiar de catre reprezentantii Antena Group. Conform articolului 82 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin retele de comunicatii electronice are obligatia sa includa in oferta sa serviciile de programe ale Societatii Romane de Televiziune destinate publicului din Romania, precum si alte servicii de programe, libere la retransmisie si fara conditionari tehnice sau financiare .

Antena Group a somat RCS & RDS sa inceteze difuzarea prin satelit a canalelor „Antena”, daca nu achita o taxa anuala de peste 7 milioane de euro, fiind pentru prima data in ultimii 8 ani cand Antena Group cere bani pentru retransmisia canalelor „Antena”. Data limita pentru cererea Antena Group era 20 aprilie 2012, ora 00.00. Daca, dupa data si ora mentionate, RCS & RDS ar fi continuat sa retransmita canalele „Antena”, Antena Group ar fi urmat sa apeleze la toate masurile legale, inclusiv plangeri de natura penala, in aceasta privinta trimitand companiei RCS-RDS o somatie in care sublinia faptul ca „in cazul in care negocierile nu sunt finalizate cu succes pana la data de 20 aprilie 2012, inceteaza orice acord emis de companiile apartinand Grupului INTACT pentru retransmiterea prin DTH de catre S.C. RCS & RDS S.A a posturilor de televiziune Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia Lifestyle TV si GSP TV. ”

Compania a fost anuntata, in aceeasi somatie, despre masurile care vor fi luate in cazul  continuarii retransmisiei canalelor: „In situatia in care S.C. RCS & RDS S.A va retransmite fara drept posturile de televiziune mentionate in reteaua DTH, societatea noastra urmeaza a apela la toate masurile legale, inclusiv plangeri de natura penala, in vederea protejarii drepturilor detinute de S.C. ANTENA TV GROUP S.A. impotriva oricarei conduite ilegale si abuzive a S.C. RCS & RDS S.A . ”

Compania RCS-RDS are in prezent cele mai mici tarife de pe piata. RCS-RDS a precizat ca nu poate accepta cererea Antena Group prin care abonatii sai ar trebui sa plateasca o factura substantial marita, fara a beneficia de nimic suplimentar: „RCS & RDS ramane consecventa scopului sau de a oferi abonatilor posturile de televiziune pe care si le doresc si de aceea: RCS & RDS cere public Antena Group acordul de retransmisie pentru posturile Antena 1 si Antena 3 pentru a le oferi abonatilor fara plata suplimentara. ”

Pe langa miile de intrebari trecute laolalta cu intrebarea  „Care este sensul vietii ?”, tratate de altfel cu maxima seriozitate si devotament, subiecte precum ar fi „Accentul caprelor se modifica”, „Omul se trage din pesti”, „ Vietatea care canta la penis”, „Oamenii sunt de fapt extraterestrii”, „Cei care nu consuma alcool sunt anormali”, „Joia e cea mai buna zi pentru a face sex”, „Maimutele au descoperit pedichiura”, „Gorilele dorm in cuiburi ”, „Heringii emit gaze digestive cu o precizie si frecventa uluitoare” etc. care au zguduit lumea cercetatorilor britanici,  incat au simtit nevoia sa acorde importanta in special mediatizarii si inducerii in eroare a cititorilor, astazi mi-a atras atentia o ultima descoperire (cred) si am simtit nevoia sa o dezbat, in aceeasi masura in care oricare dintre voi ar face-o la primul contact cu acest subiect. Este vorba de lungime. Conteaza !!!!

Incredibil ! Lungimea fustei variaza de-a lungul vietii cu 50 de centimetri. Un fapt si mai incredibil este ca femeile tinere poarta cele mai scurte fuste, desigur, conform unui studiu. Femeile increzatoare poarta fuste mini pana la 45 de ani, cu cinci ani mai mult fata de rezultatul ultimului studiu, efectuat in 2009 de Debenhams. Deci dublu incredibil ! A mai fost facuta o cercetare in urma cu 3 ani pe acelasi subiect !

Inca de la varsta frageda de 14 ani, fetele sunt dornice sa-si adauge in garderoba o fusta mini… sau mai multe, dar se multumesc pana la urma sa-si cumpere una la 16 ani. Serios ? La concluzia asta au ajuns ei ? Probabil ca nu au mai fost in Romania de ceva timp sau niciodata!!!! La noi, mamicile ar fi chiar fericite daca odraslele lor si-ar achizitiona o fusta mini dupa 16 ani, cel putin 19. Myth busted ?! Whatever…

Un lucru care m-a fascinat, dar nu mai mult decat pe barbati, este faptul ca femeile cand se afla intr-o relatie tind sa poarte fuste lungi, dar ajunse casatorite, mai exact  in jurul varstei de 34 de ani, si le scurteaza. Serios? Prin ce Univers paralel traiesc savantii astia? Inversiunea asta mi se pare cam exagerata si chiar ilogica. Doar asa, informativ, din experienta vietii mele, prin prisma mea ca fata/femeie, o simpla reprezentanta a sexului feminin, stiu ca dintotdeauna femeile tinere au incercat  sa fie atragatoare, uimind prin tinute extravagante, care sa le scoata in evidenta formele proaspete, feminine, lasandu-i pe barbati sa-si clateasca nitel ochii, iar cele mai in varsta au incercat sa isi pastreze decenta. Unde mai punem si diferenta intre generatii, „alte vremuri” (cum ar zice mama/bunica). Logica ar fi ca cele tinere vor sa impresioneze barbatii, iubesc flirtul, pe cand cele deja aflate intr-o relatie sau casatorite si-au atins scopul si nu mai simt nevoia de a impresiona alti masculi.

Sunt putin bulversata. Pana la urma, care dintre femei poarta cel mai mult fuste mini, cele sub 20 de ani sau cele peste 30 ? Nu ca m-ar interesa, doar asa, informativ.

Concluzia cercetatorilor a fost ca femeile intre 49-60 de ani prefera fuste care trec peste genunchi. Acum ca am fost lamurita, o sa stau linistita sa stiu ca voi purta fuste lungi intre 49-60 de ani si imi voi pastra decenta. Chiar ma gandesc serios sa iau acest subiect si sa pornesc chiar singura in aventura lungimii… fustelor.

Astazi, la ora 17:00, la Tribunalul Judetean Constanta a avut loc un proces simulat, organizat de Facultatea de Drept si Stiinte Administrative din cadrul Univ Andrei Saguna.

Procesul a avut ca tema cererea de catre sot a daunelor morale din partea sotiei, pe motiv ca, in urma divortului, sotul a suferit o trauma. Pe langa pensia alimentara aferenta copilului, care a ramas in grija tatalui, sotul mai cere si plata unor plati compensatorii de catre sotie. Dupa lungi dezbateri,declaratiile martorilor si aparare indelungata din partea avocatului paratei, procesul s-a incheiat cu castigul de cauza al sotului. La acest proces simulat a  participat, din partea Tribunalului, jud. Ramona Popa, care a ramas placut surprinsa de activitatea studentilor sagunisti.

Organizatorul si judecatorul acestui proces simulat a fost lectorul univ.dr.  Mihalela Mocanu, care ne-a declarat ca tine sa multumeasca in primul rand conducerii Tribunalului Judetean Constanta pentru sprijinul acordat organizarii acestui eveniment, precum si studentilor, care s-au descurcat exemplar; ca nu este la prima activitate de acest gen, fiind organizate anterior inca doua concursuri de acest gen, intre studenti din ani si grupe diferite.

Acest proces simulat s-a terminat cu dezbateri in jurul sentinteti date de Instanta, precum si prestatia viitorilor juristi.

Primarul Constantei, Radu Mazare, a demarat un proiect care consta in construirea a 2016 locuinte pentru cei care locuiesc in case nationalizate, adaposturi privatizate sau pe strada. Proiectul urmeaza sa fie finalizat in 2013.

Edilul a precizat ca locuintele vor fi construite pe un teren obtinut de primarie de la armata care are aproximativ sase hectare, situat in cartierul Tomis Nord.

Primarul a mai spus ca primele 1000 de locuinte vor fi inaugurate in martie si septembrie a.c., iar urmatoarele in 2013.

Campusul Social se va numi Henri Coanda si va fi alcatuit din locuinte modulare care vor fi de fapt containere utilate cu tot ceea ce este necesar pentru ca cei care o sa stea in ele sa duca un trai decent. Containerele vor fi asezate unul peste altul si vor avea doua etaje.

Pentru a intra a putea locui intr-o astfel de locuinta, doritorii vor trebui sa depuna o cerere la primarie, care le va acorda un punctaj. Viitorii chiriasi nu trebuie sa detina imobile, terenuri sau automobile, cu exceptia celor modificate special pentru persoanele cu handicap.

Proiectul va costa opt milioane de dolari, iar plata va fi facuta in rate, pe o perioada de cinci ani.

Cu totii am avut la un moment dat, in viata de zi cu zi, un deja-vu. Am fost protagonistii unor evenimente despre care ne aminteam exact cum s-au desfasurat, in ce circumstante, cu cine, cand, unde sau de ce. Vesnica intrebare dupa un deja-vu :„Cum este posibil sa visez cu ceva timp inainte o intamplare al carei protagonist sunt si totul sa se deruleze in viata reala exact cum am visat ? ”. Multi experti au sustinut diverse teorii: cum ca creierul nostru retine imagini din viata (de exemplu mersul la scoala, unde vedem zilnic aceleasi fete, aceleasi incaperi, aproximativ aceleasi evenimente) si noi visam practic o zi normala din viata noastra, cu persoane pe care le cunoastem, locatii frecventate, lucruri ce fac parte din rutina.

Sunt de acord partial cu ceea ce au sustinut savantii mult timp, insa cum explica ei acele vise in care actiunea se desfasoara cu persoane necunoscute, in locatii nemaifrecventate ? Sunt de parere ca explicatia este existenta unor universuri paralele, sustinuta de Einstein, prin Teoria Corzilor

(Strings Theory). Cea mai plauzibila explicatie pentru visele deja-vu este existenta intr-un univers paralel a unui alt „EU”, care traieste perfect normal, univers in care evenimentele sunt aceleasi cu cele care ni se intampla  noua in timpul real si nu ipotetic. Cred ca exista o diferenta de timp intre universuri si, din acest motiv, se intampla sa

visam evenimente din viata care nu ni se intampla decat abia dupa o perioada.

Recent, oamenii de stiinta au descoperit pentru prima data existenta unor Universuri paralele, sub forma unor bule cosmice, care se ciocnesc in timp si spatiu. Cercetarile acestui multiunivers sunt efectuate de catre fizicieni de la universitati din Marea Britanie.Teoria care invoca aceste bule ale Universului este o teorie numita oficial „inflatia eterna”, conform careia asemenea Universuri se ciocnesc intre ele tot timpul.

Einstein si-a petrecut ultimii 30 de ani din viata incercand sa creeze o teorie care sa explice cele patru forte fundamentale ce guverneaza Universul: gravitatia, forta electromagnetica si cele doua forte nucleare (tare si slaba). Aceasta teorie a marii unificari ar fi trebuit sa inglobeze teoria relativitatii generalizate (TRG), care explica gravitatia, mecanica cuantica si celelalte doua forte. O data gasita, aceasta teorie ar fi trebuit sa explice, in mod consistent, toate fenomenele din Univers. Din pacate, Einstein a esuat, iar multi fizicieni s-au grabit sa afirme ca ceea ce Creatorul a despartit, nici un om nu poate uni la loc.

Relativitatea generalizata a lui Einstein introduce timpul ca o a patra dimensiune, iar in noul context gravitatia nu reprezinta decat o curbare, o deformare a spatio-timpului patru-dimensional. In 1921, T. Kaluza adauga o a cincea dimensiune spatiala si explica lumina (deci forta electromagnetica) ca o deformare, o vibratie, ce se propaga prin hiperspatiul cu cinci dimensiuni.

Revenind la Teoria Superstringurilor sau Teoria Corzilor a savantului care sustine existenta universurilor paralele,in aceasta teorie, corzile aflate sub excitatie sunt alcatuite din particule elementare . Corzile trebuie sa fie intinse sub tensiune, pentru a deveni excitate, dar aceste corzi nu sunt prinse de un suport, ele plutesc in spatiu-timp. Daca teoria corzilor este o teorie a gravitatii cuantice, atunci marimea medie a unei coarde trebuie sa fie aproximativ egala cu lungimea Planck, care este de aproximativ 10-33 cm. Corzile pot fi inchise (sunt ca o bucata de sfoara sub forma de cerc) sau deschise (ca o bucata de sfoara), cele deschise se pot inchide, si devin inchise. Aceste corzi interactioneaza unele cu altele in spatiu si timp, rezultand particule elementare.

Teoria Superstring poate explica toate cele patru forte fundamentale si priveste particulele elementare ca pe niste vibratii ale unor corzi microscopice, denumite stringuri. Conform acestei teorii, Universul are 10 dimensiuni: 9 dimensiuni spatiale + timpul. Dintre dimensiunile spatiale, primele 3 sunt accesibile simturilor noastre, pe cand ultimele 6 dimensiuni spatiale sunt extrem de mici.

Concluzia teoriei lui Einstein ar fi ca drumul spre marea unificare s-ar putea sa treaca prin hiperspatiu, de unde reiese existenta universurilor paralele.

Teoriile lui Einstein si noile descoperiri ale stiintei din ziua de azi imi intaresc convingerile privitoare la relatia stransa a viselor deja-vu cu universurile paralele.

Sursa : www.esoterism.ro

La un secol de la tragedia din Atlantic, o copie a Titanicului va reface drumul parcurs de acesta, din portul Southampton la New York.

Pe 10 aprilie 1912, RMS Titanic, cel mai mare pachebot din lume, pleca in calatoria sa inaugurala din Southampton, Anglia, cu destinatia New York. A plecat cu 2227 de oameni la bord, desi nava avea barci de salvare suficiente pentru numai 1178 de persoane.  La trei zile de la plecare in data de 14 aprilie 1912, la ora 23.40, s-a ciocnit de un iceberg la tribord si s-a scufundat .

A fost un mare soc pentru lumea intreaga faptul ca, in ciuda masurilor de siguranta superioare, chiar daca a fost proiectat de unii din cei mai experimentati ingineri si a folosit unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii, Titanicul s-a scufundat. Nebunia din presa, legata de faimoasele victime ale Titanicului, legendele despre scufundare, schimbarile efectuate in legislatia maritima si descoperirea epavei au incitat interesul publicului larg.  Epava vasului continua sa zaca si azi pe fundul Oceanului, alimentand imaginatia celor care au realizat productii cinematografice si documentare.

Dupa un secol de la aceasta tragedie, clona Titanicului, cunoscuta sub numele de Balmoral, a plecat ieri din portul britanic Southampton, refacand traseul navei  a carei tragedie a uluit intreg mapamondul. Nava are la bord 1.309 pasageri, printre care si doi romani: omul de afaceri Cornel Tabacaru si sotia sa, Alina Elena.

Toate biletele pentru aceasta croaziera au fost vandute inca de la sfarsitul anului 2011, iar preturile au variat intre 4.400 de dolari de persoana pentru o cabina simpla si 12.600 de dolari de persoana pentru cel mai luxos apartament.

Nava Balmoral va urma acelasi traseu cu al Titanicului, dupa o escala la Cherbourg, in Franta, si una la Cobh, in Irlanda.

Balmoral este reprodusa in cele mai mici amanunte dupa Titanic, de la interior, la exterior si pana la meniu si orele de luat masa, iar vestimentatia pasagerilor este asemanatoare cu cea de acum 100 de ani.

Interiorul navei este exact dupa modelul celui de pe Titanic. Exista cabine de clasa III, II, I si  doua apartamente VIP. Cele doua apartamente VIP au 74 de metri patrati si terasa. Acum 100 de ani pentru un astfel de apartament se plateau 870 de lire sterline fata de 26.000 de lire sterline, in prezent.. Ca si in 1912, pasagerii vor avea  la dispozitie valeti care le vor sta la dispozitie 24 de ore din 24, la o simpla apasare pe buton.

Vasul Balmoral ajunge intai la Cobh (Irlanda), iar de acolo va naviga pana sambata, 14 aprilie, in locul in care Titanicul s-a scufundat . Aici va sta doua zile, timp in care vor fi evocate persoanele disparute si va fi organizat un serviciu in memoria lor. In noaptea comemorarii, pe vas vor ateriza cu elicopterul Leonardo DiCaprio si Kate Winslet, actorii principali ai filmului din 1997. Pe 16 aprilie, vasul va ajunge la Halifax (Canada), locul unde au fost dusi la spital supravietuitorii naufragiului din 1912. De aici, va pleca pe 18 aprilie si va naviga pana pe 19 aprilie cand va ajunge la New York, acolo unde trebuiau sa ajunga in 1912 pasagerii de pe Titanic.

Intreaga croaziera va dura 11 zile, iar vasul va ajunge de data aceasta la New York, unde va avea loc o primire oficiala. Titanicul va fi intampinat de sute de persoane, mai ales rude ale victimelor de acum 100 de ani.

]]> http://www.andreisaguna.ro/ziar/nava-titanic-a-inviat/feed/ 0 http://www.andreisaguna.ro/ziar/blonda-de-fier-sau-scurt-eseu-asupra-prostiei-contemplative-pamflet-iii/ http://www.andreisaguna.ro/ziar/blonda-de-fier-sau-scurt-eseu-asupra-prostiei-contemplative-pamflet-iii/#comments Sat, 07 Apr 2012 20:03:31 +0000 Eduard.zalle http://www.andreisaguna.ro/ziar/?p=4488

     Cata lipsa de inspiratie pe bietul presedinte Basescu in ceea ce priveste desemnarea proaspatului prim ministru in persoana lui Mihai Razvan Ungureanu! Sa cauti taman in ograda Serviciilor Secrete candidatul pentru aceasta functie cand ai tocmai in propria curte omul cel mai potrivit? Mai ales ca, de curand, el insusi le-a propus tinerilor membri ai partidului un model de urmat: Margaret Thatcher! Sa fi uitat presedintele de la mana pan-la gura ce valori are in pepiniera de partid sau sa nu fi surprins cu privirea-i agera si scormonitoare talentele Elenei Udrea, talente politicesti, desigur?… Sa nu fi remarcat asemanarea zdrobitoare intre Doamna de Fier si Blonda de Fier? Greu de crezut.
     Lucrul acesta poate fi scuzabil pana la un punct, acela in care blonda de la Cotroceni, pana mai ieri in rolul celui mai bun burete absorbant de fonduri europene, fonduri pe care le-a „infulecat” cu un nesat de invidiat, a uitat sa mai dea pe afara… ma rog, pe afara, adica pe undeva, prin vreun alcov al palatului, astfel incat presedintele sa nu se mai oboseasca a cauta aiurea ceea ce are chiar sub nas.
     Ce ti-e si cu soarta personalitatilor! Cum se face ca poti fi iubit, dar si urat sau, cel putin contestat, in aproape aceeasi masura? As spune ca nu-i o pura coincidenta, ci este, pur si simplu, karma. Asta trebuie sa fie, karma! Oamenii de rand nu au parte de asemenea destine, de astfel de suisuri ?i coborasuri, de atata tumult in vietile lor. Numai marilor personalitati le este dat sa traiasca experiente grandioase, unice si irepetabile! Cum spunea mai deunazi scriitorul Radu Paraschivescu „Este periculos sa ai certitudini”. Ma intreb insa, daca le ai, ce trebuie sa faci, sa le rejectezi, sa refuzi cu obstinatie a le avea? Nu cumva este tot karma? Nu cumva numai oamenii alesi, oamenii cu har au certitudini, cu alte cuvinte, au constiinta valorii lor? Eu, unul cred ca da, desi nu fac parte dintre acestia. Mai mult, neavand certitudini, nu am nici masura valorii mele.
     Dar sa ne intoarcem la oile noastre. indraznesc sa fac un exercitiu, si anume: imi propun sa descopar asemanarile dintre Maggie a lor si Nuti a noastra. Nu ca m-as indoi catusi de putin de existenta acestora, dar chiar sunt curios, pur si simplu curios. Astfel:
Amandoua femei – corect;
Amandoua blonde – corect;
Amandoua intr-ale politicii, avand cariere pe masura – corect;
Amandoua sarace in tinerete, dar cu aspiratii marete pentru viitor – corect;
Amandoua implinite – corect;
Amandoua iubite, dar si contestate – corect;
     Acum ca tot m-am pornit a scormoni, merg mai departe ?i, cu tupeul infantil ce ma caracterizeaza, imi propun sa gasesc si oarece deosebiri. Care va sa zica:
Maggie, cel dintai prim ministru femeie din Europa, Nuti, doar ministru;
Englezoaica, bautoare de whiskey, romanca, numai de sifon;
A lor isi zugraveste si vopseste singura casa si acareturile, a noastra ctitoreste sali de sport, piscine, partii de schi, taie panglicile a tot soiul de asezaminte etc;
Destul de frecvent, Maggie mergea la serviciu ori la coafor pe jos sau cu bicicleta, Nuti are sofer la scara;
Britanica nu vorbeste decat limba materna, pe cand romanca o rupe in mai multe limbi de circulatie internationala;
In ceea ce priveste toaletele si, in special pantofii, dar mai cu seama posetele, englezoaica este de o modestie ce ar putea friza pana si criza actuala, in vreme ce romancuta arunca mii, zeci de mii de euro pe aceste accesorii, ca, deh, obrazul subtire cu cheltuiala se tine;
Nuti intra la Cotroceni ca la ea acasa, pe cand Maggie face anticamera la palatul Buckingham de-i sare basca.

     Asadar, poate indrazni cineva sa argumenteze ca Blonda de Fier este mai prejos cu ceva decat Doamna de Fier? Poate mai presus…

     Cum ne-a fost vorba, Capitane? Parca am convenit ca lucram in echipa, cinstit si lautareste, fara suntari sau alte potlogarii, dar vad ca am vorbit cu peretii si ma bagi tot pe mine la-naintare! Sau naravul din fire n-are lecuire? Hai, totusi, sa fiu mai rabdator si sa-ti trec cu vederea, inca o data, timiditatea si delasarea. Pe de o parte, nu ma indoiesc ca vei invata din mers… pardon, din mars. Pe de alta, marturisesc ca esti tare iute si hotarat cand e vorba sa iei decizii importante, chiar vitale pentru tara, masuri care impun (daca e musai, iar acum este) sa tai si-n carne vie, fara mila. Asta-mi place la tine, nu te pierzi cu firea, nu eziti o clipa cand e la mijloc binele echipajului sau al cetatii, nici nu mai stiu. Sunt convins ca ti s-a dat mana tot de pe vremea navigatiei la care, trebuie sa recunosc, te pricepi ca nimeni altul. Poate, numai amiralul Nelson sa te-ntreaca…
     Asadar, trambitez sus si tare cum ca mi se pare absolut normal, ba chiar esential sa cedezi, la o adica, si o felie din suveranitatea Romanicii cand e vorba sa ne-nfigem cat mai adanc, mai confortabil si mai sanatos in Uniune si sa penetram cu mic, cu mare, cu catel si purcel, spatiul Schengen! Sa mai zica martafoii din opozitie ceva! Sa mai behaie careva ca nu esti mataluta european sadea, unionist trup si suflet!
     Apropo, ce-ai spune de-o intoarcere-n timp, un remember – cum ar spune orice sfertodoct ce se respecta – o retrospectiva, asa de pofta si de fason, prin Germania, pe la tanti Angela Merkel? Ti-e dor de ea? Nu prea? Ei, lasa ca nu ne mananca nimeni, nu se moare din asta! si-apoi, e de bine, ai sa vezi. Ia sa vedem… se facea ca va invitase gospodina Angela la o reuniune, pe voi, toti sefii de stat din Europa asta unita sau cam asa ceva. Si nu zici ca vine Silvica Berlusconi, coboara din limuzina eleganta si purcede omul a vorbi la mobil, ca deh, o fi fost ceva important, in vreme ce, nemtoaica se tot foia de colo-colo, pe covorasul ce ducea la barlogul summit-ului, asteptand sa-i ureze bun venit nesimtitului? Cumva, pare a fi bazat macaronarul asta cu fata de chelner milog, cred ca s-a inspirat de la tine, dar mai are multe de invatat. Pai, sa te fi vazut el cand i-ai dat roata Angelei de-ai ametit-o cu totul ca era sa cada-n cur, biata teutoanca! Ea te invita sa treci prin fata, da’ tu nimic, tot pe din dos ai luat-o. Ce, se pune ea cu valahul? Se vede treaba ca nu stie cu cine are de-a face, Capitane. si, unde mai pui ca noi le-am tras-o nemtilor mai mereu! N-a-nvatat nimic, sarmana de ea…
     Stii ce nu mi-a placut? Cum era de asteptat, s-au si apucat unii, care mai de care, sa comenteze cum c-ai pasit pe covoras prea umil, spasit ca un caine plouat si ca, vezi Doamne, trebuia sa fi avut mai mult sange in trotineta. Pai, de unde atata sange? Whiskey, nu sange! Nu poti sa le ai pe toate, ce Dumnezeu! Si mai spuneau ca, de fapt, tu esti zmeu numai aici, pe plaiuri mioritice, pe cand in deplasare… mucles.
     Mai am una, fii atent, ce zici de asta? Vine unul la mine, marinar batran si el, si-mi spune ca ar fi navigat cu tine. Si ce crezi ca imi mai povesteste omul, dealtfel un tip destul de onorabil? Cum ca, dupa ce va-ntorceati din voiaj si va trageau la dana, la descarcat, le si puneai prezenta dupa vreo numai sase ore, doar ca sa le strici matrozilor sederea langa familii si sa-i sicanezi, sa le arati cine-i seful. Asa sa fie? Cum iti spuneam eu mai deunazi, lumea s-a inrait, e roasa de invidie, nu mai are pic de respect si de credinta, Capitane! Cum ajunge unul mai sus, cum incep cu totii sa-l muste de poponeata, c-a facut, c-a dres una, alta… Daca esti papagal, numaidecat pui botul la toate balivernele astea. Nici nu mai stii ce sa crezi. si, mai ales, jurnalistii astia au atata slobozenie la gura, ca nici nu-ti mai vine sa cumperi gazeta, zau! Ce sa mai zic de Net? Acolo-i si mai rau – balacareala, sat fara caini! Alte vremuri, alti badarani, nimic nou sub soare… Dar, hai sa nu ne mai amaram, nu se merita. Promiti ca ne spui si tu o povestioara data viitoare? Bine, te pup si vant din pupa, Capitane!

01 ianuarie 2012, Golful Mexic

De Ziua Pacalelilor, la Los Angeles, a avut loc evenimentul anual al decernarilor premiilor „Zmeura de Aur” („Golden Raspberry Award Foundation”), trofee care rasplatesc cele mai proaste prestatii

de la Hollywood. Din pacate, filmul „Jack and Jill” a castigat cele mai multe trofee, stabilind chiar un record  in materie.

Am vizionat filmul si mi se pare una dintre cele mai reusite comedii  iesite  pe piata, in ultima perioada. A fost un soc sa aflu ca a fost premiat cu „Zmeura de Aur” doar pentru ca anumiti critici au considerat ca umorul folosit de actorul Adam Sandler in acest film nu este de calitate.

Pentru cei care nu au vizionat filmul, ii voi face o mica introducere. Jack (Adam Sandler) este un producator de filme, la Hollywood, care duce o viata perfecta alaturi de familia sa, intr-un conac. De sarbatori (Ziua recunostintei, mai exact) se trezeste cu o surpriza nu tocmai placuta, si anume sora lui geamana, Jill (tot Adam Sandler) se hotaraste sa ii faca o vizita lui si familiei sale, lucru ce obisnuieste sa il faca in fiecare an.  Inca din copilarie, Jill i-a dat viata peste cap lui Jack, fiind foarte bagareata si acaparand atentia parintilor. Sederea lui Jill se transforma dintr-o sedere de un weekend intr-una de o luna, iar ea se cearta din ce in ce mai mult cu fratele sau. Jack pune in aplicare diferite planuri prin care spera sa o puna pe fuga pe mult prea iubita sa sora, insa reuseste partial. Si de aici au loc mai multe intamplari amuzante care tin intreaga actiune a filmului in priza.

Pentru prima oara in cei 32 de ani de existenta,  „Zmeura de Aur” a dezonorat filmul la toate categoriile posibile, de la cel mai prost film la cel mai prost actor si de la cel mai prost regizor la cel mai prost scenariu.

Sunt curioasa ce criterii au stat la baza deciziior in privinta acordarii premiilor, tinand cont ca este un film original, cu un bun umor, iar sarcasmul personajului este natural, ca in orice familie in care se practica tachinarea si glumele.

Filmul a iesit pe piata la sfarsitul anului 2011, fiind o productie Madison/ Broken Road si Columbia Pictures. Rolurile principale sunt detinute de Adam Sandler, Katie Holmes si Al Pacino. Regia filmului ii apartine lui Dennis Dugan.

Premiera a avut loc pe 11 noiembrie in SUA, iar in Romania pe data de 13 ianuarie 2012.

Sambata, la ora 20:30, la Universitatea Andrei Saguna din Constanta, s-au stins luminile, marcandu-se astfel  „Ora Pamantului”.   

Studentii sagunisti si-au facut datoria de a serba Pamantul in stilul lor, scos parca dintr-un cadru familial. Studenti si profesori laolalta au uitat pentru o ora de cursuri si de relatia profesor-student, au stins luminile, au aprins lumanari si s-au luat de mana, simbolizand astfel faptul ca impreuna pot salva Pamantul.

Studentii au fost foarte incantati, mai ales cei din anul I de la specializarea Jurnalism, care au participat pentru prima data, in cadrul Universitatii, la  momentul dedicat pamantului, ajuns la a treia editie. Organizatorul evenimentului in Universitate, asistentul universitar drd. Tasente Tanase, ne-a declarat cu modestie ca nu este singurul organizator, ci toti studentii si profesorii participanti, si ca este foarte mandru de studentii care au renuntat la seara lor de week-end pentru a participa, asta fiind o dovada de responsabilitate si de maturitate din partea lor, fapt ce denota ca vor deveni niste profesionisti, oameni de caracter.

Profesorul Tanase Tasente a tinut sa le multumeasca si colegilor, cadre didactice de la Facultatea de Psihosociologie, care au organizat o intrunire a Clubului de Psihologie „Insight”, la lumina lumanarilor, dezbatand subiectul „stiinta si magie: psihologia exoticului”, incheind astfel seara cu discutii ce au pendulat intre mit si realitate.

Desi consumul de curent de sambata a fost acelasi, pe alocuri mai mare, conform Transelectrica, studentii si reprezentantii Universitatii Andrei saguna din Constanta, sunt multumiti ca macar ei au incercat sa faca ceva pentru Pamant si ora destinata lui.

       Si zici ca le ai cu navigatia, ai? Zici ca te pricepi sa-nvartesti timona cu o singura mana, sa te holbezi in compas, sa iei un relevment si sa-mpusti stele*? Ei, se vede treaba c-ai imbatranit si te-ai cam ramolit, zau asa!
Sa nu reusesti tu sa scoti barca asta la liman? Sa pui pe uscat corabia asta frumoasa si draga, mandretea asta de barcaz ce se cheama Romania? N-as fi crezut! In ruptul capului n-as fi crezut asa ceva, Capitane!
       Poate data viitoare, (daca va mai fi o data viitoare) dupa ce te mai scolesti si tu… Pai, nu vezi c-ai ramas in urma? N-as fi banuit ca tocmai tu, al mai mester in arta marinariei, Capitanul care a strunit si-a-mblanzit ditamai tancurile petroliere, primul intre ingalonati, sa esuezi cu nava asta atat de docila, de ascultatoare! Zi-mi ca n-am dreptate! Si unde mai pui ca alti ageamii, doar matrozi in olitele lor de noapte, au nimerit Braila! asta zic si eu ghinion! Tare naspa, nu? Nu cumva sa-mi spui ca ti-au tot pus bete-n roate scapetii din opozitie, cum inca mai aud in jurul meu pe cate unii priceputi intr-ale politicii!
       Dar, hai ca m-am luat cu vorba si era sa uit una mai hazlie. Stii tu, povestea aia cu ofiterul radiotelegrafist, ala nou pe care nici chiar tu nu-l cunosteai, ala care te-a refuzat elegant sa-ti faca ceai sau cafea pentru protocol si care a mai avut si tupeul sa-ti declare nonsalant ca n-a venit la bord sa-ti pupe tie sau oricui altcuiva dintre acolitii tai, fesele… Si cum l-ai cinstit tu cu whiskey, Capitane, impresionat si incantat ca tipul are boase! Asa marinar, mai rar! Oare, sa fi fost pila nestiuta a vreunui mahar din Navrom, de la Casa Alba** ori vreun „acoperit” de la Poarta 2***? Ce zici, Capitane, cum e? Care dintre variantele astea iti place mai mult? Cam greu de ales, nu-i asa? Pana si tie ti-e greu s-alegi, tie care esti uns cu toate alifiile, trecut prin ciur si darmon!
       Ia stai, nitel! Dupa cum vezi sunt pus pe vorba si, din una-n alta, mi-aduc aminte si alte snoave, care de care mai frumoasa si mai nemuritoare. Ca lumea nu prea le stie p-astea… De pilda, cum te-au ales bácterii**** ai mari taman pe tine, in Scoala de Marina, sa fii incheietor de batalion*****, desi cu invatatura, vorba aia, mai rarut ca-i mai dragut. Oare dupa ce criterii sa se fi luat ei? Dupa priceperea ta nativa si fara seaman de-a saruta cu talent si maiestrie partile mai moi si mai bombate dindarat? Nu cred, nu pot crede una ca asta! Pe onoarea mea ca nu cred o asemena bazaconie! Stii cum e, lumea vorbeste vrute si nevrute…
       Ehei, ce vremuri, Capitane, ce vremuri! Of, iata ca s-a facut destul de tarziu si mai am si alte treburi. Tocmai acum cand ma-ncinsesem la taclale! Nu-i nimic, iti promit ca revin si mai depanam amintiri, ca tare-s frumoase. Povesti din alea cu batrani si harsiti lupi de mare, cu curve de la Bangkok sau betii memorabile cu whiskey pe care cei mai multi dintre prostii de romani nu stiu cum sa-l bea! Sper ca l-ai invatat macar pe ala mic sa bea cum se cuvine, ca mai iese si el prin lume si tare mi-e teama sa nu se faca si sa nu ne faca si pe noi de rusine. Ar fi pacat, zau asa!
       Ce zici, merita? Stai pe-aproape, Capitane si pana data viitoare cand voi reveni cu alte istorioare, asa cum ti-am promis, calca apa. Nu de alta, dar sa nu-ti iesi din mana si sa ma lasi numai pe mine sa vorbesc precum televizorul…
       Contez pe tine, Capitane, asa sa stii!

a impusca stele* – in jargonul navigatorilor, a face navigatie astronomica;

Casa Alba** – nume peiorativ dat de constanteni resedintei Consiliului judetean al PCR din localitate; astazi, sediul Primariei si al Prefecturii;

Poarta 2*** – in jargonul marinarilor constanteni, poarta nr. 2 a portului Constanta, mai exact, locul unde isi avea sediul Departamentul Securitatii Statului ce se ocupa predilect de problemele legate de activitatea portuara si de navigatie maritima;

bácterii**** – porecla cu iz ironic data de studentii de la sectiile civile ale Institutului militar de marina „Mircea cel Batran” din Constanta, colegilor lor de la sectia militara (cuvant derivat din bacterie);

incheietor de batalion***** – functie onorifica acordata celui mai merituos student si echivalenta cu cea de loctiitor al comandantului de batalion (la fel pentru toate celelalte forme de organizare tipic militara: pluton, companie, regiment).

23 decembrie 2011, Constanta

Virginia Maxim, cantareata, compozitoare si … studenta la Jurnalism, a inregistrat un cover al piesei interpretate de cunoscuta cantareata britanica, Adelle Laurie Blue Adkins.

Tanara artista de la Universitatea “Andrei Saguna”, care a interpretat piesa “Rolling in the deep”, spera mult la o cariera muzicala de succes, despre care spune ca s-ar impaca foarte bine cu jurnalismul.

Deja cantareata are un proiect in derulare cu producatorul francez, Dj Fozzie, care este semnat la casa de productie a lui David Guetta. Aceasta a mai colaborat cu echipa London 32 din Constanta cu care a scos, acum un an, piesa “U say”, cantata de Dj Dark ft. NVEE (n. red. numele de scena al Virginiei Maxim) -- U say. Piesa cu pricina inca mai poate fi auzita locatii precum cafenele, mall-uri, cluburi dar si pe … Internet.

www.youtube.com/watch?v=hi1Ir9Jb3No

La fel ca in anii anteriori, Universitatea „Andrei Saguna” participa la Ora Pamantului, eveniment international organizat, incepand din anul 2007, in ultima sambata din luna martie.

Sub sloganul ”STINGETI LUMINILE SI APRINDETI STELELE!”, studentii si cadrele didactice se alatura celor peste un miliard de oameni din toata lumea care arata, simbolic, cum pot lupta impotriva poluarii si schimbarilor climatice pe care aceasta le genereaza. Ei vor stinge, sambata, 31 martie 2012, la ora 20.30, luminile de la sediul universitatii, din Bulevardul Al.Lapusneanu nr. 13.

Toti utilizatorii de energie electrica sunt indemnati sa stinga lumina pentru o ora si sa opreasca aparatura electrocasnica. Anul acesta, organizatorii au cerut participantilor ca, dupa ora petrecuta cu luminile stinse, sa se gandeasca ce altceva mai pot face pentru a ajuta Pamantul si sa tina cont de faptul ca toate actiunile lor puse impreuna pot contribui la diminuarea poluarii.

Pentru a prefata evenimentul, Asociatia Studentilor Sagunisti a initiat mai multe actiuni de promovare a campaniei de responsabilizare sociala, dintre care mentionam deja traditionalul concurs de afise realizate de studenti.

“Datoram o sansa Pamantului!” este indemnul prof. univ. dr. Aurel Papari, Rectorul Universitatii „Andrei Saguna” din Constanta

Universitatea Andrei Saguna organizeaza Ora Pamantului in incinta sa pe data de 31 martie 2012, la ora 20:30. Aceasta traditie are o istorie de 5 ani. Initiativa a apartinut WWF- Australia (World Wide Fund for Nature) cea mai mare organizatie globala de conservare a naturii, ce a fost infiintata in 1961. Este vorba despre 60 de minute in care sa lasam natura sa se odihneasca. Pe 31 martie 2007, ideea a fost sustinuta prin fapte de peste 2.2 milioane de oameni si 2000 de sedii de companii din Sydney care au stins luminile pentru o ora, ca semn al constientizarii problemei schimbarilor climatice.

Mii de oameni au iesit atunci pe strazile orasului, sarbatorind Pamantul in diferite feluri: petreceri si concerte fara surse de electricitate, observatii astronomice, picnicuri in familie la lumina lumanarii. In fiecare an, in ultima sambata din luna martie, milioane de oameni, institutii si companii sting luminile timp de o ora, alaturandu-se celui mai mare eveniment de mediu din istorie – Earth Hour.

In 2008, Earth Hour urma sa se extinda pe tot teritoriul Australiei. Cu putin timp inainte de eveniment, orasul Toronto din Canada a anuntat ca se alatura miscarii si nu a trecut mult pana cand aproape 400 de orase din 35 de tari s-au mobilizat pentru acest eveniment. Mesajul a fost acelasi, peste tot : problemele cauzate de schimbarile climatice sunt atat de grave si de complexe, incat este nevoie urgenta de actiune, la nivel global. Bazat pe indemnul de a stinge lumina pentru o ora, Earth Hour a devenit, in timp foarte scurt, un eveniment global anual, marcat in ultima zi de sambata din luna martie, care este foarte aproape de echinoctiu, astfel incat toate orasele au parte de intuneric in intervalul 20:30-21:30. Pamantul e viata noastra, iar acum viata lui e in mainile noastre.

  Anul acesta, ca si in anii trecuti, Universitatea „Andrei Saguna” Constanta se alatura campaniei „Ora Pamantului”, cu scopul de a proteja mediul prin stingerea luminilor. La eveniment vor participa studenti ai universitatii, dar si cadre didactice.

Pe data de 31 martie 2007, la ora 20:00, mai multe cladiri din Sydney au ramas in intuneric. Erau circa 2,2 milioane de persoane care au stins luminile si au deconectat aparatele aflate in stand-by.

Evenimentul s-a numit Earth Hour si a devenit un exemplu pentru toata lumea, atragand atentia intregii planete. Din an in an, tot mai multe orase din lume s-au alaturat miscarii Earth Hour. In 2010, potrivit site-ului www.orapamantului.ro,  campania a atins un record de 1 miliard si 300 de milioane de persoane din toate tarile de pe Glob. In Romania, au dat startul acestei campanii institutii de cultura cu o istorie impresionanta, precum Opera Nationala Bucuresti si Filarmonica „George Enescu.

Pe data de 31 martie 2012, intre orele 20:30-21:30 se asteapta ca la eveniment sa participe tot mai multe institutii, companii si organizatii. Potrivit aceluiasi site, www.orapamantului.ro, anul acesta suntem indemnati sa trecem la o schimbare pozitiva si profunda a modului nostru de a relationa cu mediul.

Campania se desfasoara sub sloganul „Lasa Pamantul sa respire!”  si urmareste implicarea tuturor institutiilor publice, a tuturor societatilor, dar si a cetatenilor, ajutand la schimbarea mentalitatii asupra mediului inconjurator prin simplul gest de stingere a luminilor sau a oricarei surse de energie electrica.

In fiecare an, incepand din anul 2007, in ultima sambata a lunii martie, milioane de oameni si institutii se alatura celui mai mare eveniment pentru apararea mediului – Ora pamantului. Universitatea Andrei Saguna participa de cativa ani la acest eveniment global, cu studentii si profesorii sai. Astfel sambata de la ora 20:30, institutia va stinge toate luminile pentru a transmite ideea protejarii mediului inconjurator.  Mesajul este foarte important si priveste efectele negative pe care viata noastra de zi cu zi le are asupra planetei si mediului inconjurator.

Ora pamantului este o  initiativa care a luat nastere in urma cu cativa ani si perioada de 60 de minute in care toti cei care vor sa participe sting luminile si stau pe intuneric reprezinta o dovada ca suntem impotriva poluarii, chiar si pentru o ora.

La aceasta miscare au participat  sute de orase din lume si se asteapta ca si anul acesta sa participe la fel de multa lume, sau chiar sa fie depasit numarul participantilor din anii trecuti.

Bazat pe indemnul de a apara natura stingand lumina pentru 60 de minute, Earth hour a devenit  intr-un timp foarte scurt un mare eveniment global anual, care se petrece in  ultima sambata a lunii martie, in intervalul 20:30-21:30. A fost aleasa aceasta zi si nu alta datorita apropierii de echinoctiul de primavara.

Formarea profesionala continua devine o necesitate din ce in ce mai vizibila si pe piata romaneasca a muncii, indiferent de sectorul in care este solicitata forta de munca – privat sau de stat.

Incadrarea in munca, exercitarea unei profesii sau meserii, presupune o anumita pregatire profesionala, un anumit nivel al cunostintelor. Pregatirea nu poate sa ramana aceeasi pe toata durata contractului de munca, ci trebuie sa tina pasul, sa corespunda schimbarilor determinate de progresul tehnico-stiintific, de noile cerinte manageriale sau de cresterea complexitatii proceselor economice. In contextul  sistemului romanesc  de formare profesionala continua, proiectat si organizat in functie de un cadru legislativ specific, POSDRU a fost aprobat oficial in data de 22 noiembrie 2007 de catre Comisia Europeana. Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane  stabileste axele prioritare si domeniile majore de interventie ale Romaniei in domeniul resurselor umane, pentru perioada de programare 2007 – 2013. Obiectivul general al POSDRU il constituie dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivitatii, prin corelarea educatiei si invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii si asigurarea de oportunitati sporite pentru participarea viitoare pe o piata a muncii moderna, flexibila si inclusiva a 1.650.000 de persoane.

Consilierea profesionala  are ca scop dezvoltarea increderii in sine, dezvoltarea abilitatii de lucru in echipa, autocunoastere – constientizarea aptitudinilor, promovarea personala. Obiectivele invatamantului si formarii profesionale continue trebuie percepute ca o asigurare a dezvoltarii profesionale si integrarii cetatenilor europeni in societatea informationala prin impartirea de valori comune, valorificarea mostenirii si promovarea auto-increderii .

In timp ce actuala perioada de progrese stiintifice si tehnologice a dus la o cunoastere si o putere fara precedent, s-a accentuat decalajul uman, termen care desemneaza distanta dintre complexitatea crescanda a problemelor contemporane si capacitatea oamenilor de a-i face fata.

Pentru reducerea decalajului uman, omul modern este obligat sa se instruiasca permanent, sa-si dezvolte neintrerupt capacitatile pe care le poseda prin procese adecvate de formare si perfectionare. O dezvoltare profesionala eficienta a personalului satisface nevoile de dezvoltare institutionala, ocupationala, profesionala si personala.

Lumea de astazi se bazeaza pe inovare rapida. Pe masura ce trece la o economie bazata  pe cunoastere, Uniunea Europeana  trebuie sa isi dezvolte potentialul creativ. Europenii trebuie sa invete, in primul rand, sa fie deschisi la schimbari si receptivi la strategii diferite .

  Sapte familii constantene din zona peninsulara, risca sa ramana sub cerul liber in urma unui proces de revendicare.

Locatarii au inceput procesul din anul 2004, imobilul in care ei locuiesc fiind cumparat de doua doamne. De atunci ei nu ai un somn tocmai linistit . Frica de a ramane fara casa le face zilele un chin acum, la batranete, cand nu mai au nici o putere.

Una dintre familii locuieste aici de 45 de ani, pe vremuri casa fiind o ruina.

”Acum, la batranete , unde sa merge? Am muncit o viata, iar acum ne dau afara…Acum 45 de ani era totul o ruina cand ne-am mutat, am muncit din greu si am facut imbunatatiri apartamentului, iar acum ce se alege de noi…”, se arata mahnit Gheorge Moise.

Batranii nu cred ca procesul se va termina asa de repede. Ei spun ca daca li s-ar pune la dispozitie o alta locuinta unde sa-si duca traiul, ar pleca in orice moment. Pensionarii fiind, ei nu au posibilitatea de a cumpara o casa, si nici copii nu au, la care sa poata locui.

]]> http://www.andreisaguna.ro/ziar/risca-sa-ramana-sub-cerul-liber/feed/ 0 http://www.andreisaguna.ro/ziar/sapte-familii-risca-sa-ramana-pe-drumuri/ http://www.andreisaguna.ro/ziar/sapte-familii-risca-sa-ramana-pe-drumuri/#comments Tue, 20 Mar 2012 14:22:06 +0000 oana.voinea http://www.andreisaguna.ro/ziar/?p=4395

Sapte familii risca sa fie evacuate dintr-un imobil din zona peninsulara din cauza ca proprietarii au revendicat cladirea in care locuiesc.

Locatarii casei situate pe strada Nicolae Titulescu nr. 14 sunt foarte nemultumiti de hotararea noilor proprietari si spun ca nu vor accepta sa fie dati afara din locuinta in care stau de mai bine de 40 de ani.

„Suntem mahniti. Stam de 40 si ceva de ani aici si am muncit foarte mult, pentru ca la inceput totul arata ca o ruina”, a declarat Moise Gheorghe, unul dintre locatari.

Ei au mai spus ca ar accepta sa plece numai daca li s-ar pune la dispozitie un alt acoperis deasupra capului si nu ar fi lasati sub cerul liber, fara nimic.„Suntem batrani si nu avem unde sa ne ducem!”, se plange Gheorghe Moise.

Procesul de revendicare a constructiei a inceput din anul 2004 si nu s-a incheiat nici pana in ziua de azi, sporind si mai mult frica oamenilor ca ar putea fi dati afara din casele lor in orice moment.

A disparut mitul profesionalismului medicilor straini de la Spitalul Judetean Constanta. Dupa ce, ani la rand, i-am admirat cu orice ocazie pe arabii, indienii sau libanezii din sistemul medical, am avut ghinionul sa ajung pe mainile unuia dintre ei. Profesionalismul nu a fost punctul lui forte.
Fara voia mea, dar cu voia unei viroze groaznice, am ajuns zilele trecute la Unitatea de Primiri Urgente a spitalului din Constanta. Dupa ce am aflat cu groaza ca imi vor fi administrate mai multe perfuzii, am fost indrumat spre sectia ORL. Din cauza febrei, simteam o durere imensa in locul in care odinioara aveam urechile.
Mi-am luat politicos cu mine recipientul in care se afla solutia perfuzabila si am plecat in cautarea ORL-istului. Nimeni nu-mi spusese ca acul care statea demn in bratul meu drept e dintr-un material flexibil, asa ca am mers prin tot spitalul cu mana nemiscata, intr-o pozitie foarte ciudata. Mai fusesem in spital in urma cu cincisprezece ani, dar nu mai tineam minte nimic. Nimic in afara faptului ca m-am ratacit si eram pe cale sa cad pe scari cu tot cu scaunul cu rotile in care ma plimbam. Dar asta e deja o alta poveste…
O voce draguta imi spune la un moment-dat: „Costea?! La 6 !”. Zis si facut. Am plecat cu liftul la etajul 6 impreuna cu un alt cetatean care mergea tot acolo. Am ajuns la ORL, intr-un hol imens… gol. Am gasit cu greu o asistenta care mi-a spun sa astept pentru ca va veni domnul doctor, apoi s-a mirat retoric: „Ba, p-astia ii trimite asa cu perfuzia?! Doamne…”.  Am asteptat pe o canapea eu si colegul de suferinta.
Dupa aproape o ora, apare si respectivul doctor. Un om inalt, bine cladit, dar de culoare. Initial am zambit larg, convins fiind ca va fi o experienta placuta. Imi veneau in minte toate documentarele care arata cat de apreciati sunt medicii straini din Romania. In sfarsit intru in cabinet. Greseala fatala! Nu ma puteam aseza pe scaunul de consultatii din cauza branulei. In timp ce cautam o metoda ingenioasa de a ma aseza fara sa-mi modific pozitia corpului, o voce turuita imi spune intr-o romana aproximativa: „Eu din picioare nu consult!” Eram constient de asta si i-am zambit frumos, crezand ca fusese o gluma.
I-am explicat de ce eram acolo si i-am intins foaia pe care erau consemnate investigatiile sugerate de medicul de la Urgente. Instantaneu m-a lovit o serie de intrebari si exclamari acide: „De ce esti aici? Nu exista clinici private? Du-te acolo! Eu nu sunt obligat sa te consult daca nu e urgenta!” Atunci am realizat ca nu eram omul potrivit la locul potrivit. Probabil medicul, care nu stia care ii e datoria, fusese nevoit sa se trezeasca din somnul de dupa-amiaza pentru a consulta doi ciumpalaci romani. M-am resemnat: „Daca e o problema pot sa plec !”
Intr-un tarziu, mi-a varat un dispozitiv in urechea stanga si a exclamat: „N-ai nimic, ma!”. Apoi a presupus ca si urechea dreapta e in regula si s-a apucat sa completeze fisa de examinare. Spre rusinea mea, nu am reusit sa descifrez mesajul. Stampila cu numele medicului era in schimb foarte vizibila, dar, ametit de boala, nu am reusit sa-l retin. Am plecat dezamagit, crunt dezamagit de comportamentul celui pe care tara mea l-a adoptat cu bratele deschise. Pana sa termin de adresat printre dinti injuratura pe care doctorul o ceruse cu atata insistenta, celalalt pacient iesise si el din cabinet. Astfel s-a facut ca mesajele de suflet pentru parintii domnului doctor s-au intersectat. Amandoi ne-am dat seama ca avusesem parte de acelasi tratament.
Dezamagit, m-am intors la Unitatea de Primiri Urgente pentru a mi se continua tratamentul. Trebuie sa recunosc ca am fost surprins placut de comportamentul si vocabularul doamnelor de acolo. Din discutiile cu ceilalti pacienti am aflat ca ORL-istul respectiv nu era o persoana tocmai agreata. Inchei cu speranta ca specimenul respectiv este un caz izolat. Vreau sa cred ca medicii straini chiar sunt diferiti, in sensul bun al cuvantului. Pe acest domn doctor, in schimb, l-as trimite in tara sa natala sa se bucure de un fabulos salariu de 30 de dolari pe an.